Calistrat Hogaș, un mare călător „În munții Neamțului“

19/04/2017

O bună practică, în comunități umane mai mari sau mai mici, este și omagierea, la date aniversare sau/și comemorative, a înaintașilor care prin activitatea desfășurată de-a lungul vieții și-au înscris numele în galeria oamenilor de seamă. O asemenea personalitate este Calistrat Hogaș care, ca dascăl, ca Mare Călător „Pe drumuri de munte“ și, nu în ultimul rând, ca scriitor, și-a legat definitiv numele de ținutul Neamț.

Acum, în anul 2017, când se împlinesc 170 de ani de la nașterea (19.04.1847) și 100 de ani de la moartea (28.08.1917) lui Calistrat Hogaș, avem un minunat prilej de a prezenta cititorilor acestei publicații o imagine realizată pe baza documentelor de arhivă și a unor texte de istorie și critică literare, a celui pe care George Călinescu, în a sa „Istorie a Literaturii Române de la origini până în prezent(1941)“, i-a aplicat eticheta devenită celebră „un mare minor“. De atunci au trecut peste trei sferturi de veac, timp în care numărul exegeților Marelui Călător în Munții Neamțului a crescut și nu puțini sunt cei care ținând seama de ineditul operei scriitorului în cadrul multitudinii de lucrări de călătorie mai mult sau mai puțin literare din literatura noastră sunt de părere că locul scriitorului pe care îl aniversăm și îl vom comemora în acest an este în rândul clasicilor.

Acum, la ceas aniversar se cuvine să (re)amintim câteva repere ale vieții, activității și operei sale.

S-a născut la 19. 04. 1847 la Tecuci, prozator, poet, în familia Marioarei (n. Stanciu) și a lui Gheorghe Dimitriu, preot, descendent al unei familii răzeșești. Numele de Hogaș este o poreclă a bunicului și i-a fost atribuit în școală, pentru a-l deosebi de alți colegi cu același apelativ. La Academia Mihăileană din Iași i-a avut colegi pe A.D. Xenopol, Vasile Conta, Alexandru Lambrior, George Panu ș.a. După absolvire (1867), a solicitat înscrierea la Universitatea ieșeană, în categoria „studenților regulați“, iar în 1869, în urma unui concurs, este numit profesor de „partea literară“ și, la scurt timp, director la gimnaziul ce tocmai s-a înființat la Piatra Neamț. De aici, în urma unui conflict cu autoritățile locale ce patronau gimnaziul, va fi nevoit să se mute la Tecuci, pentru doi ani (1878-1880), apoi la Iași, pentru un an (1880-1881), după care va reveni la Piatra Neamț, tocmai când revizor școlar pentru Județul Neamț era I.L. Caragiale (octombrie 1881 – martie 1882). În periplul didactic al lui Calistrat Hogaș, mai consemnăm: Alexandria (1886-1891), tot datorită conflictului cu autoritățile locale, apoi Roman (profesor de istorie, limba și literatura română și director al Gimnaziului „Roman-Vodă“, (1. 09. 1891-15. 10. 1899), unde a întocmit și a publicat, la sfârșitul anului 1899, primul anuar al școlii), Iași, la cererea sa (profesor de limbile română și latină, câtva timp și director, la Liceul Internat, (15.10.1899-1912). După pensionare (1912), continuă să profeseze la Pensionul „Humpel“, până în 1915, când se retrage la Piatra Neamț. Aflat în vizită la fiica cea mare, Cleopatra Silberg, Calistrat Hogaș a decedat la Roman și a fost înmormântat în cimitirul din localitate. La 7 octombrie 1917, a fost deshumat și re-înhumat a doua zi la Piatra Neamț.

Despre calitățile sale excepționale de dascăl stau mărturie aprecierile foștilor elevi, printre care s-au numărat nume devenite celebre în cultura română: I.I. Mironescu, Iorgu Iordan, Cezar Petrescu, Demostene Botez, Mihai Ralea, Mihail Sevastos, Victor I. Popa, Dimitrie Gusti, Alexandru și Ionel Teodoreanu ș.a. Iată cum îl caracterizează unul dintre ei: „…s-a vorbit ani de zile, și după plecarea de la acest liceu a lui Calistrat Hogaș, de lecțiile lui ca de o mare delectare spirituală, care înalță mintea tuturor. Orele lui nu mai erau de 50 de minute, ci parcă de o clipă. De s-ar fi putut, elevii ar fi cerut prelungirea, bisarea orei. Se simțeau toți mai liberi, mai ușori, mai apți parcă de zbor, mai împliniți, cu o viziune mai largă a lumii care cuprindea pe Horațiu, și pe Ovidiu, și pe Virgiliu…“ Două tentative de a-și edita operele în volum au eșuat, prima (1912), când volumul „Pe drumuri de munte“, din cauza multelor greșeli de tipar, nu este difuzat; a doua (1914), când ediția a doua a căzut pradă unui incendiu din depozitul „Vieții românești“. Opera sa „Pe drumuri de munte“ va fi editată postum (1921), în două volume: „Amintiri dintr-o călătorie“ și „În Munții Neamțului“, acesta din urmă, prefațat de Mihail Sadoveanu. A primit titlul de cetățean de onoare post-mortem al Municipiului Piatra Neamț (1994).

De-a lungul anilor, opera literară a lui Calistrat Hogaș s-a bucurat de multe exegeze publicate în presa din Piatra Neamț și din țară și a cunoscut numeroase ediții îngrijite, prefațate sau postfațate de nume importante ale criticii și istoriei literare. Din lipsă de spațiu menționăm în ordinea editării lor doar trei lucrări ce aparțin autorilor din Neamț: Monografia „Tataia“ de Sidonia Hogaș, reeditată de profesoara Alexandrina Bostan (2000 și 2007), cea care a fost muzeograf al Casei Memoriale; „Pe drumuri de munte. Integrala prozeipublicistica“, îngr. și pref. Cristian Livescu, 2003; eseul monografic „Calistrat Hogaș de prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu (2007).

Încheiem această scurtă prezentare a omului și a scriitorului cu o sugestivă apreciere a lui Eugen Lovinescu: „Izvorâtă din mijlocul peisajului moldovean, contopită, am putea spune, cu muntele nemțean, cu materialul uman «specific național», scrisă într-o limbă și cu un umor ce amintesc de Creangă, opera lui Hogaș plutește peste rasă și peste timp. Ea datează de cel puțin trei mii de ani, din epoca poemelor homerice, și prin violența lirică cu care sunt abordate forțele naturii, de mai de mult, din epoca marilor epopei indiene“. (În imagine: pictură realizată de Nicolae Milord)

Constantin TOMȘA