BAC-ul fără vină

11/07/2013

creion
Simplist şi din punctul de vedere al fiecărei tabere de inculpați, fiecare îşi are dreptate lui. Elevii au văzut că așa merg lucrurile, că uneori contează mai mult cartea de vizită sau contul lui papa decât știința de carte. Au mai văzut și modele de mucava la televizor și, încet-încet, au ajuns la concluzia că examenul se poate lua și altfel decât dacă ai pus mâna pe carte.
Să aibă vreo vină părinții care au vrut să-și ajute odoarele să treacă de blestemăția de bacalaureat ca apoi să fie numai bune să facă vreo facultate? Dar de ce nu și masterat? Că s-ar îngroșa corul celor care spun „vai, dar puiul meu are diplomă, de ce nu-i dă statul de muncă?”, pe cine mai interesează într-o țară în care evident statul nu poate ține pasul la fabricat joburi cu eficiența „fabricilor de diplome”?
Iar profesoarele prinse cu șpaga în sutien sunt la rândul lor, evident, fără pată. Sunt o creație a sistemului care a devalorizat dascălul, de la misia de apostolat de altădată, la regimul de bugetar cu un salariu de tip bacșiș. Mai sunt și UNII (subliniez „unii”) care nu au niciun har, nicio chemare pentru această profesie dar ce vină au ei că nu s-au putut angaja în altă parte și erau nevoiţi să folosească la ceva diploma obţinută pentru că i-au împins părinții de la spate să facă o facultate, „să fim și noi în rândul lumii, că Popeasca de la trei se laudă cu studentul ei”?
Iar fabricile de diplome cunoscute ca și facultăți particulare ce vină au că sunt conduse de niște șmecheri care au constatat și speculat snobismul dus la cote maxime, de parcă ar exista vreo țară din lumea asta unde tot poporul trebuie să aibă studii superioare la normă și statul să aibă mai mulți angajați decât sectorul privat?
Tot acest mecanism este de o idioțenie evidentă: părintele ajunge să plătească (după ce, picătură chinezească, este convins că așa e bine) nu știința de carte ci neștiința de carte. Șpaga la examen sau banul dat și la școala generală pentru o medie mai bună (că nedreptatea merge în paralel cu primele buchii deprinse de bococi) desenează sistemul neperformant și corupt. Care va genera angajați neperformați și corupți, că dacă aia au văzut că se practică, aia vor face.
Măcar în plan teoretic, cică tot acest sistem, precum peștele, pute de la cap. De la Parlament și Guvern, adică de la clasa politică (nu doar cea de azi, dar măcar din 90 încoace). Dar cine ne sunt politicienii? Fie băieții deștepți (sau urmașii lor) din regimul comunist, fie produsul Școlii postdecembriste. Cine-i votează? Poporul, adică inclusiv cei care se plâng de putregaiuri. Și care, la rândul lor, spun că nici ei nu sunt vinovați că „nu avem între cine alege!”.
Concluzia: BAC-ul șpăguit e un perimetru închis în care nimeni nu are nicio vină. Toți sunt captivi în cercul vicios al „vinovaților fără vină”.
Iar undeva, sus, prin cea Capitală, ora exactă nu se dă după calități, muncă și merite ci după consacratul principiu „Ciocu’ mic, acum suntem noi la Putere!”.
Daniel VINCA