Aspecte etice, morale și psihologice în privința avortului

22/09/2016

itzak-miron1*dr. Miron Itzhak, psiholog clinician principal 0233/236146, 0724/225214

Există în toată lumea noastrăsute de mii de cazuri de femei(între 5 și 10% sunt cazurile confirmate de avort) care se confruntă cuproblema avortului – să duc sarcina până la capătși să nasc sau să o opresc și să fac un avort. În anumite țări unde se interziceau avorturile, din păcate, pe lângă faptul că a crescut numărul de avorturi, a crescut și riscul de a fi pedepsit, dar și riscul de a se întâmpla ceva urât și problematic în timpul avortului.

Unfactor foarte important care aduce problema într-o direcție conflictuală este partea religioasă: toate religiile monoteiste nu permit întreruperea sarcinii. Explicația ar fi că copilul este ca o dorință a lui Dumnezeu, pe care nu avem voie să o încălcam, iar oa doua explicație ar fi că avortul înseamnă a omorî un copil, împotrivă voinței lui Dumnezeu și avortul este împotrivă naturii, când rolul oamenilor este procreerea și continuitatea biologică în lume.Pe parcursul câtorva mii de ani s-au luptat toate religiile împotriva voinței individuale a omului și au aplicat pedepse și interdicții foarte grele.

În anii ‘60 din secolul XX, odată cu începerearevoluției feminine și inventarea pastilelor anticoncepționale, femeia simte că are mai mult control asupra corpului ei și începe un pas înainte legat de progresele față de întreruperea sarcinii.

Să nu se înțeleagă greșit că nu există motive bine întemeiate care pot duce la oprirea sarcinii: cauzele de întrerupere a sarcinii sunt foarte multe, ca de exemplu: boala mamei, riscul ca mama sau bebelușul să nu supraviețuiască, un examen genetic care poate confirma existența unei probleme gentice grave sau a unor boli, ca de exemplu autism, sindromul Down etc.,sarcina este rezultatulunei vieți fără iubire sau a unei greșeli, fără niciun plan și apărutăîntr-un moment inoportun, părinți încare mama este imatură sau bolnavă mintal sau necoaptă pentru a procrea și acrește un copil etc. Și problemele financiare se iau în calcul, dar aceste probleme nu sunt factorii principali, ci joacă un rol secundar alături de alți factori cum ar fi: situația financiară a părinților fetei care poartă sarcina, motivația lor de a sprijini fata lor, unde locuiește fata care este însărcinată și cu ce se ocupă în prezent.La femei adulte, se ia în calcul și vârstă lor, cum ar fi până la 40 de ani nu se pune problema unui copil dar de la 43-45 de ani în sus, există un risc de sănătate asupra copilului. Alți factori care se iau în seamă sunt câte avorturi a făcut până acum acea femeie, câți copii are și care este motivul obiectiv și subiectiv al mamei pentru a întrerupe sarcina.

Progresele tehnologice și feminine au creat, încet-încet,femei care au nevoie să fie mai independente și mult mai axate pe carieră, lucru care a determinatla multe din ele să renunțe la rolul lor feminin din trecut și să aleagă un rol de feminitate dură, carieristă, care pune mai puțin bază pe relațiile intime de durată și care cred că a creea un copil nu esterolul ei ca femeie și, mai mult decât asta, copilul o oprește din activitatea ei profesională și de carieră. Lucrul acesta, bineînțeles, creează un conflict imens în viața de cuplu, când soțul tinde și aspiră la altă linie. Lipsa de afectivitate părintească, atunci când acea mămica însărcinată simte că părinții ei,și mai ales mama ei, nu i-au oferit iubire, o face să între într-un conflict imens dacă merită să păstreze copilul și să aibă copilul ei o soartă negativă și similară cu a ei. Pe aceeași linie, gândirea ei este dacă poate să îi ofere iubirea și atenția necesară.

Din punctul meu de vedere, sarcina,când e vorba de un cuplu normal, închegat cu căsătorie sau fără căsătorie, le creeazăambilor părinți implicați o responsabilitate aproape egală în creșterea și dezvoltarea unui copil. Cu alte cuvinte, dacă amândoi vor să păstreze sarcina, este cel mai corect și, dacă aici se adaugă și iubire, și plăcere, și dorința de a avea un copil, nu există probleme. Problemele încep atunci când există un conflict între ei și într-adevăr trebuie lămurit și văzut dacă se poate rezolva acel conflict. Dar, totuși, trebuie luat în seamă că în cazurile unde nu există probleme medicale sau riscuri, partea religioasă trebuie respectată și de luat în seamă.

Problema cea mai mare există la femei care sunt singure și se confruntă cu aceeași întrebare. Dacă ea a ajuns să fie însărcinatădintr-o greșeală și nu simte nici un atașament față de bebelușul ei, ar fi bine să acceptăm soluția ei, că ar vrea să întrerupă sarcina.Și totuși, întrebarea și problema pe care am pus-o în acest articol intră în aspectele mai largi ale vieții, cum ar fi aspectele morale și etice, aspectele religioase/ sociologice și ar fi foarte bine să ne consultăm cu un specialist înainte de a lua o decizie clară. Pe această cale, sfătuiesc și pe medici să nu se ia după pacienți și să accepte în mod clar terminarea sarcinii. Trebuie purtată o discuție serioasă și importantă înainte de a luă acea decizie.

Cu respect, dr. Miron Itzhak