Considerat unul dintre cei mai buni pictori şi sculptori din Grecia, Gabriel Grama face parte din topul artiştilor plastici români care locuiesc peste hotare. Tânărul artist român s-a născut la Piatra-Neamţ pe data de 14 octombrie 1976 şi a absolvit cursurile Liceului de Arte din oraşul natal şi pe cele ale Universităţii de arte „George Enescu” din Iaşi, secţia sculptură.
În momentul de faţă, predă educaţia plastică în învăţământul de stat elen, fiind membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Grecia. Participă la numeroase expoziţii şi tabere de artă, remarcându-se peste tot ca un artist de mare valoare.
Vara aceasta, Gabriel Grama a reprezentat ţara noastră la Simpozionul Internaţional de Sculptură din localitatea Fodele (insula Creta) – locul de naştere al marelui artist El Greco – eveniment dedicat împlinirii a 400 de ani de la naşterea celebrului sculptor. Cei şapte artişti din Grecia, Costa Rica, Spania, Italia şi România au deschis şi o expoziţie de sculptură la casa memorială El Greco.
Despre activitatea sa artistică şi despre planurile de viitor, Gabriel Grama vorbeşte cu modestie. Dar noi ştim că, atunci când eşti valoros, arta constă în a rămâne modest.
Rep.: Care este povestea ta, de când ai părăsit România? Înţeleg că ţi-ai continuat studiile în Grecia…
Gabriel Grama: Da, în anul 2000 terminasem studiile şi dădusem licenţa la sculptură, la facultatea de arte „George Enescu” din Iaşi şi imediat a început „odiseea”. Visul meu de a vedea Grecia se împlinise în vara aceea în care ajunsesem aici ca turist. Studiile le-am echivalat urmărind anumite cursuri obligatorii la facultatea de arte din Atena , dar mult mai târziu, după aproximativ 7 ani, perioadă în care am „supravieţuit” lucrând ca pictor.
Rep.: Cât de important este să ai studii în domeniu?
Gabriel Grama: Studiile în domeniul nostru pun bazele după care un artist plastic, mai apoi, cu un alt ochi , mai matur, le dezvoltă şi le prezintă în atelier, pe simeze şi în muzee. În învăţământul liceal, şcolile joacă un rol extraordinar în modelarea talentelor, iar mai apoi, academic, la facultate se desăvârşeşte acest proces, care bineînţeles că nu se termină aproape niciodată. Artistul plastic este un om de ştiinţă care caută, descoperă şi încearcă tot timpul. Inventează şi experimentează.
Rep.: Povesteşte-ne puţin despre expoziţiile organizate până acum.
Gabriel Grama: Expoziţiile mele de până acum s-au desfăşurat mai mult în Atena şi în zonele din jur. Am colaborat cu Uniunea Artiştilor Plastici din Grecia (în rândurile căreia am intrat încă din 2008, la secţia sculptură – Atena), cu galerii de artă (D.D.G.) şi primării locale (Tehnopolis). De fiecare dată, am încercat să fac paşi mici, dar siguri, de multe ori obţinând rezultate surprinzătoare. Mi-a fost drag să particip la tabere şi simpozioane de sculptură, unde am cunoscut colegi din străinătate, am prezentat diferite proiecte şi am participat la schimburi de experienţă.
Anul acesta, în luna iulie, am participat cu o lucrare monumentală la un simpozion şi o tabără de sculptură organizate de primăria localităţii Fodele din insula Creta. Manifestarea a fost ocazionată de împlinirea a 400 de ani de la moartea marelui artist elen El Greco şi în paralel, la casa memorială, s-a organizat şi o expoziţie de sculptură la care am participat şi eu, reprezentând Grecia dar şi România, alături de alţi şase sculptori din diferite ţări ale lumii.
Rep.: Care sunt temele pe care le abordezi, de regula, în lucrările tale?
Gabriel Grama: Temele sunt cele pe care le-am trăit şi le-am adus cu mine din România. Tradiţiile de iarnă din zona noastră, pe care nu le pot uita, măştile, fotele şi decoraţiile româneşti, combinate cu influenţele din sculptura antică grecească, dar şi din expresionismul german. Temele le abordez în paralel, nu renunţ niciodată la una, ci doar o las deoparte şi o continui atunci când simt că e momentul. Airspace (nevoia de spaţiu a omului, civilizaţia noastră văzută din exterior) -2010 Designers Dot Gallery-Atena, Masks (măşti şi portrete mascate sau măşti portretizate) – 2011 Liga Franco-Elena Atena, Ekthesi Zografikis sau tabloul ca obiect educativ şi didactic în şcoală, Teba 2012, sunt doar câteva din temele pe care le-am abordat în tot timpul acesta.
Rep.: Am observat că apare, în opera ta, ca un laitmotiv, tema maternităţii. E un subiect sensibil pentru tine?
Gabriel Grama: În anul 2006 am devenit tată şi, împreună cu soţia mea, ne-am bucurat de apariţia fiului Alexandru, pe care l-am dorit mult. Viaţa noastră s-a schimbat în bine şi consider că este cea mai mare şi mai importantă lucrare. Maternitatea sau paternitatea sunt subiecte sacre pe care le-au folosit mai toţi artiştii de-a lungul istoriei… Cu ocazia expoziţiei de pictură din aprilie 2014, organizată la primăria Gerakas, am prezentat opt lucrări, punctul de plecare fiind picturile lui Domenikos Theotokopulos (El Greco).
Rep.: Picturile tale sunt speciale, spectaculoase, în ele regăsindu-se şi multe motive orientale. Cultura orientală a avut sau are vreun rol în dezvoltarea ta profesională?
Gabriel Grama: Mă bucur mult că le-ai depistat şi îţi mulţumesc pentru întrebare. Sunt şi influenţe din arta laică românească şi grecească, dar şi motive decorative din arta bizantină pe care am studiat-o în primii 10 ani de şedere în Grecia. Icoana şi arta populară, combinate cu grafismele sculpturale rămase încă din şcoală, caracterizează cumva stilul pe care-l abordez în acest moment. Bineînţeles, lor li se alătură şi elemente din arta otomană sau cea persană…
Rep.: În încheiere, care este crezul tău artistic?
Gabriel Grama: Nici nu ştiu daca am un crez artistic… Eu trăiesc şi mă desfăşor după „regulile” învăţate şi continui să respir în acelaşi sens. Teoretizarea o fac alţii… Încerc să trăiesc cu şi din artă, să învăţ elevii tainele ei, aşa cum au făcut-o şi profesorii mei. Nimic deosebit şi totul special.
Rep.: Gânduri de viitor?
Gabriel Grama: Sper să fiu sănătos şi să-mi văd visele împlinite: să călătoresc, să cunosc şi să prezint. Anul acesta m-am întors pentru prima dată acasă, artistic. Am fost invitat de către ambasada României de la Atena, în tabăra de creaţie de la Câmpulung-Muscel. Am fost foarte fericit când am văzut căldura cu care am fost primit, m-am bucurat de colaborările şi prieteniile pe care le-am făcut. Nicăieri nu este mai frumos decât acasă, în România, mai ales când faci ceea ce-ţi doreşti mai mult şi abia aştept să mă reîntorc.
Îi salut pe toţi cei de acasă: familia mea, foştii mei colegi şi profesori, prietenii şi cunoscuţii şi mulţumesc ziarului meu de suflet, alături de care am crescut, ziarul „Ceahlăul”!
A consemnat Irina NASTASIU