Mediul politic românesc de la orașe și sate, capitale de județ și până la București a început să freamăte. Vin alegerile! Odios de importante, dacă au început să se certe politicienii ca acestea să fie într-un tur sau două tururi. La început, când toți parlamentarii își simțeau „tururile pantalonilor“ invincibile, au votat o lege pentru „alegeri locale“ într-un singur tur. Acuma aliații domnului Președinte s-au sucit și vor „două tururi“. Asta pentru că așa este „democratic“ într-o țară ce se va dezvolta vertiginos în următorii 2.000 de ani odată cu aplicarea proiectului „marelui“, la propriu, președinte Werner Karl Iohannis „ot Sibiu“, cum ar spune, la 1521, Neacșu din Câmpulung! Normal că baba Rada de la Prundul Văii este entuziasmată de posibila schimbare, visând de secole să intre, prin vot secret și direct, într-o „societate deschisă“, conform proverbului: „dacă bei țuică de prună/ orice babă pare bună“. Ceea ce întunecă entuziasmul electoratului sătesc, cel mai numeros și cel mai cultivat, sunt versurile unui cântec interpretat de mari artiști români precum Grigore Leșe sau cei din Grupul Iza. Un cântec ale cărui versuri sunt puse în valoare de o romașcană după tată și gorjancă după mamă, care s-a afirmat în 1982 în Cenaclul Flacăra și, din 1985, anul interzicerii Cenaclului, a muncit 11 ani în minele de la Lupeni, iar apoi a susținut peste 1.000 de spectacole în România, Italia, Germania, Franța, Republica Moldova, Bulgaria. Versurile superbe ale Tatianei Stepa – alături de întreaga sa creație inspirată din marii scriitori ai lumii (Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru) – par a fi presimțit destinul tragic al României și al românilor din acest an electoral. Iată ce spunea, acum 34 de ani, poeta: „Nu-i lumină nicări/ Or murit toți oamenii/ Numai la mândruța me/ Arde lampa ca o ste/ Că gânde c-oi mer la ie/“… Aceasta e chemarea dragostei pentru că vine și concluzia: „Atâta m-oi duce-n noapte/ Pân m-oi întâlni cu Moarte/ Și m-or pune-n copârșeu/ Alături de Dumnezeu/ Copârșeu cu scânduri ude/ unde Moartea nu te-ajunge/ Nici dragostea nu răspunde“. Și concluzia generală se reia: „Nu-i lumină nicări/ Or murit toți oameni“…. Desigur că moartea „oamenilor“ se referă la profilul candidaților. Că votanții, în spiritul filozofiei „mioritice“, chiar dacă vor sta în „copârșeu“ (copârșeu cu scânduri ude/ unde moartea nu te-ajunge) vor sta „alături de Dumnezeu“.
O genială imagine a gândirii populare românești din toate timpurile construită pe principiul exprimat magistral de Mihail Eminescu: „Nu spera când vezi mișeii/ La izbândă făcând punte,/ Te-or întrece nătărăii,/ De ai fi cu stea în frunte“.
Prof. C.H. ALUPULUI RUS