Alcoolismul, boala care devastează România

01/11/2014

hard timesIoan, un alcoolic nemţean: „Alcoolismul este o boală foarte grea, chiar mai grea decât cancerul”.

Statisticile arată că peste 29 la sută dintre tinerii români, cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, consumă excesiv alcool, în fiecare săptămână. Potrivit unui studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, peste două milioane de români sunt dependenţi de alcool, consumul fiind de 10 litri pe cap de locuitor.

Din nefericire, consumul excesiv de alcool a devenit o obişnuinţă printre români, însă consumatorii uită că acest obicei are efecte uneori ireversibile asupra sănătăţii. Pe de altă parte,  alcoolicii trăiesc adevărate drame, care se răsfrâng şi asupra celor din jur, provocând de multe ori suferinţă, certuri, conflicte, ajungându-se de multe ori la acte disperate. „Această maladie aduce cu sine distrugerea a tot ce este important în viaţă. Ea îi afectează pe toţi cei aflaţi în preajma suferindului. Sursa de neînţelegeri şi de resentimente cumplite, alcoolismul aduce insecuritatea financiară, dezgustul patronilor şi al prietenilor; compromite fericirea copiilor nevinovaţi, a soţiilor şi părinţilor; seamănă tristeţea în familii, iar lista nenorocirilor rămâne deschisă”, spun membrii Alcoolicilor Anonimi din Moldova, pe pagina lor web.

Încercând să află mai multe amănunte despre dramele prin care trec atât dependenţii de alcool, cât şi familiile acestora, am stat de vorbă cu un alcoolic anonim, coordonatorul Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi din Piatra-Neamţ, o comunitate de bărbaţi şi femei în care alcoolicii îşi împărtăşesc experienţa, cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului. Interlocutorul nostru ne-a dat voie să-i spunem „Ioan”, fără a ne permite – din motive lesne de înţeles – să-i dezvăluim identitatea.

 

Rep.: Cum se justifică denumirea asociaţiei pe care o coordonaţi? De ce alcoolicii sunt anonimi?

Ioan: Considerăm anonimatul o problemă de natură spirituală, de aceea respectăm confidenţialitatea datelor şi a identităţii membrilor noştri. Totodată, nici nu dorim să ne lăudăm cu meritul de a fi renunţat la consumul de alcool, făcând declaraţii publice, pentru că deseori au loc recăderi. Pe de altă parte, alcoolismul este stigmatizat, în mod greşit, în România. În America, spre exemplu, personalităţile îşi declară public dependenţa de alcool, mărturisind că participă la întrunirile Alcoolicilor Anonimi, pentru că lumea percepe altfel această problemă.

 

Rep.: La noi, spre exemplu, există tendinţa de a asocia alcoolismul cu sărăcia sau cu cerşetoria…

Ioan: Nimic mai greşit. Cunosc exemple de persoane care ocupă funcţii înalte, chiar la noi în judeţ, şi care suferă de alcoolism. Ei mai pot controla încă situaţia, până într-o zi când se îmbolnăvesc de o boală incurabilă. Acum câţiva ani, am derulat un program, în parteneriat cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, pentru constituirea la Iaşi a unui grup al alcoolicilor anonimi. Şi, pentru că cei de la Mitropolie desfăşurau un program pentru oamenii străzii, am făcut un test, verificând câţi dintre cerşetori sunt alcoolici. Am adus un set de fiole şi, în urma testului, am constatat că nici jumătate dintre ei nu sufereau de alcoolism…

 

„Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.”

 

Rep.: Când s-a înfiinţat asociaţia de la Piatra-Neamţ şi cum se desfăşoară şedinţele?

Ioan: În 1994 a fost pusă piatra de temelie. Vreo doi ani, însă, asociaţia nu a funcţionat prea bine, pentru că e foarte greu de pornit un grup. În prezent, avem trei grupuri, fiecare grup organizând câte trei şedinţe pe  săptămână. Numărul membrilor variază mereu, pentru că unii vin, iar alţii pleacă. Şedinţele debutează cu o scurtă prezentare a asociaţiei şi a obiectivelor acesteia, apoi împărtăşim unii altora experienţele noastre. Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. AAA-ul nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, finanţându-ne prin contribuţiile noastre. AAA nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii; Alcoolicii Anonimi nu doresc să se angajeze în nici o controversă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauză. Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.

 

Rep.: Care este filiera prin care un alcoolic ajunge la Asociaţia Alcoolicilor Anonimi?

Ioan: În primul rând, oamenii află unii de la alţii despre AAA. În al doilea rând, încercăm să oferim consiliere persoanelor care ajung în stare gravă la spital, bucurându-ne în acest demers şi de susţinerea preoţilor misionari. De asemenea, avem datoria de a promova obiectivele asociaţiei noastre şi în rândul medicilor de familie. Există suficiente informaţii şi pe internet, activitatea noastră desfăşurându-se în cadrul Alcoolicilor Anonimi din Moldova, informaţii ce pot fi accesate la adresa http://www.aamoldova.ro/. Frecvent, au loc întâlniri pe ţară al AAA, la Piatra-Neamţ sărbătorindu-se, în luna mai a acestui an, 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi.

 

Rep.: Cât de eficiente sunt programele desfăşurate în cadrul asociaţiei?

Ioan: Statisticile arată că, după un an de consiliere, mai rămân în asociaţie cam jumătate din câţi vin iniţial… Alcoolismul este o boală foarte grea, chiar mai grea decât cancerul, însă acest lucru nu se recunoaşte oficial. Este o boală fizică, psihică şi spirituală. Componenta fizică se tratează la spital, printr-o internare, dacă alcoolicul se află într-un stadiu avansat al bolii, însă problema psihică şi cea spirituală se rezolvă la grup. Pentru că alcoolicul nu poate ajunge singur la abstinenţa pe termen lung. Din păcate, aparţinătorii au partea lor de vină, pentru că nu ştiu cum să-i ajute pe cei dependenţi de alcool. Spre exemplu, din cauza certurilor din familie, lucrurile se agravează, iar băutul devine mai puternic. De aceea, noi ar trebui să susţinem şi cursuri pentru aparţinători. Alcoolismul este o boală de familie. Unde există un dependent există de asemenea  cel puţin patru co-dependenţi. Iar co-dependenţii au nevoie, la rândul lor, de consiliere. Cei mai mulţi nu înţeleg de ce trebuie să urmeze şi ei un program de recuperare, când există doar un singur consumator în familie.

 

Rep.: Care sunt etapele pe care trebuie să le parcurgă un alcoolic pentru a se vindeca?

Ioan: Există o terapie în 12 paşi, care reprezintă o suma de principii, de natură spirituală. Asumarea acestor principii duce la eliminarea obsesiei de a bea, conferind suferindului capacitatea de a-şi reface personalitatea şi de a fi fericit şi util. Primul pas, şi cel mai important, este să recunoşti că ai o problemă. Recunoscându-ţi boala, eşti pe jumătate vindecat. Un alt pas, foarte important, este participarea la grup. Pentru că sunt oameni bine poziţionaţi din punct de vedere social, dar care, din cauza orgoliului, refuză să accepte că au o problemă şi nu vin la întâlnirile din cadrul asociaţiei. La polul opus se află oamenii mai modeşti, care îşi recunosc boala şi vin la consiliere, având şanse mari să se vindece.

 

Rep.: Cum trebuie ajutat un alcoolic, din punct de vedere spiritual?

Ioan: Latura spirituală este cea mai importantă, din punctul meu de vedere. Atunci când îi iei alcoolul unui alcoolic, trebuie să pui ceva în loc. Dacă nu pui un lucru bun, în acel gol intră ceva rău. Cunosc nişte persoane care s-au lăsat de băutură, fără să-şi dezvolte latura spirituală şi au ajuns nişte monştri. Au devenit agitaţi, egoişti, impulsivi, s-au înrăit, într-un cuvânt. De aceea, le povestim celorlalţi alcoolici ortodocşi cum am găsit duhovnicul potrivit, cum ne-am spovedit şi ne-am împărtăşit şi cât de mult ne-a ajutat acest lucru. Până acum, n-am cunoscut niciun alcoolic care să se fi vindecat, fără un ajutor de Sus.

 

Rep.: Un pas important, după cum spuneaţi, este participarea la grup. Ce se întâmplă cu cei care, din diferite motive, refuză să mai vină la aceste întâlniri?

Ioan: În urmă cu 16 ani, am cunoscut un alcoolic care, în urma terapiei de grup, şi-a revenit. Soţia, însă, l-a îndemnat să plece în străinătate ca să câştige bani, pentru a acoperi nişte datorii. Zilele trecute, această femeie m-a sunat, în disperare, ca să mă anunţe că soţul ei s-a apucat iar de băut… E dureros să afli aşa ceva…

În final, i-aş îndemna pe toţi cei care obişnuiesc să bea, să îşi pună următoarea întrebare: „De ce trebuie să folosesc alcoolul, ca să mă simt bine? Nu am cumva o problemă de natură spirituală?” Să punem punct acestui viciu, cât încă nu e prea târziu. Alcoolismul este mai grav decât cancerul, pentru că, atunci când afli că eşti bolnav de cancer, faci orice ca să te vindeci, însă alcoolicul minimalizează boala pe care o are, iar aceasta devine extrem de gravă.

A consemnat Irina NASTASIU

 

(Cei care doresc să participe la întâlnirile Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi din Piatra-Neamţ pot obţine relaţii la numerele de telefon: 0749.171.617 0730.731.578 – Nicu; 0742.123.436; 0747.785.966 – Mitică; 0744.765.315;0755.307.196 Virgil, Gelu. Vom reveni în curând cu mărturiile tulburătoare ale unor alcoolici nemţeni.)

< Articolul anterior
Stradă veche, haine noi  
Urmatorul articol >
Pregătiri de 1 Decembrie