Cum revenim la normalitate după concediu?

22/06/2018

Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare

Domnule doctor, am o problemă și nu știu cum o să rezolv. De fiecare dată când ne apropiem de o sărbătoare ori intru în concediu și merg la mare cu familia, mi-e foarte greu să mă întorc la realitate. Am nevoie de câteva zile și chiar mai mult, poate săptămâni chiar, că să îmi revin. Nu știu de ce, dar cred că multă lume în când simte că se apropie vara, își ia concediu și parcă tot mai mulți se gândesc cum să petreacă timpul liber și mai puțin la serviciu. Lucru care mă inflențează și pe mine când simt această atmosferă. Cum să procedez? Răspuns: O să încep prin referiri la codul cel mai vechi al nostru, codul religios, Biblia veche și nouă (Noul și Vechiul Testament), când Dumnezeu a creat lumea și a făcut-o în 6 zile, dar a 7 a zi a dedicat- o odihnei, pauzei. A dedicat-o unei ieșiri din comun, la ceva aparte. Religiile au pus un accent puternic pe acest timp liber și pauza, necesare omului. S-a știut că oamenii nu pot rezista permanent fără să facă o pauză. Și, într-adevăr, dacă ne uităm bine, putem spune că o treime din viața noastră cel puțin, o avem ca repaus. Asta însemna că timpul de somn la persoane normale este între 6 și 9 ore. O dată pe săptămână avem și o pauză mai mare, care, în religia evreiască se numește Sabat (sâmbăta) și în religia creștină e duminica. În acea zi a săptămânii este interzisă munca fizică și toate felurile de muncă ce pot fi considerate făcute pentru un anumit folos. Munca de plăcere, când este vorba despre beneficiile materiale, este considerată tot muncă. Numai activitățile recreative pot fi considerate mai mult ca hobby și plăcere și nu muncă propriu zisă. În calendarul anual există și zile care, din cauza sărbătorilor religioase sau naționale, nu muncim iar în protecția socială există și concediu de odihnă. Fiecare muncitor beneficiază de la 14 zile până la 30 de zile și mai mult. Creierul nostru funcționează prin câteva mecanisme. Unul din ele este mecansimul de automatizare. Asta înseamnă că o parte din activitățile noastre, din obișnuință sunt știute de creier, care știe ce să facă și continuă să le facă fără să primească un ordin pentru asta. Așa se poate spune că în primele zile de concediu, omul obișnuiește să se trezească mai devreme, ca în timpul serviciului și să urmeze același program. Cu cât omul este mai fexibil la schimbări iar creierul lui funcționează mai rapid la trecerea de la muncă la vacanță, cu atât mai repede el se adaptează, și mult mai ușor din punct de vedere al funcționalităților. Dar există și alți factori de adaptabilitate, pe lângă cele temeperamental și de caracter, cum ar fi factorul de plăcere. Dacă omul și-a găsit o plăcere imensă în acea vacanță, bineînțeles că el mai puțin tinde să se întoarcă și să se gândească la locul lui de muncă. Dar dacă vacanța nu-i priește (intimitatea e prea mare și creează conflicte în cuplu și în familie, de exemplu, lucru care dezavantajează starea de vacanță, de exemplu), el se întoarce la programul obișnuit. Sunt persoane pe care le-am întrebat dacă le plac vacanțele, iar răspunsul ma surprins în totalitate. O parte mi-a spus că niciodată nu le-a plăcut în vacanță. Aceste persoane, care au fost obișnuite cu munca, cu disciplină, cu multe probleme pe care trebuia să le rezolve, dintr-o dată se simt inutile și ineficiente și atunci abia așteaptă să se întoarcă la locul lor de muncă și să se termine cât mai repede vacanța (vezi Erich Fromm, „Fuga de libertate”). Pe de altă parte, unora nu le place bucuria programată, vacanța care trebuie să vină neapărat. Preferă bucuria spontană, reală și neprogramată. Există un paradox între petrecerea de timp liber în vacanță și firea omenească. Omul, din natura lui, tinde să-i fie respectate nevoile primare cum ar fi hrana, securitatea, casa, și alte realizări individuale. Dar pe parcursul dezvoltării sale, s-a întâlnit cu nevoile societății, care nu tot timpul sunt în concordanță cu nevoile lui individuale. Toate vacanțele impuse de mersul societății, pentru mulți dintre oameni, sunt considerate ca o obligație și nu ca o plăcere. Omul simte că societatea (prin reprezentanții ei – șefi, colegi, familie etc) încearcă să-și impună regula plăcerii, care nu este nicicum una individuală. Astfel, revolta și consecințele pot duce la crearea unei anxietăți legate de conflictul cuvintelor vacanță și plăcere. La unii, vacanța și plăcerea merg mână în mână cu regula impusă de societate și adaptabilitatea, atunci, este perfectă, în timp ce la alții, vacanța-plăcerea sunt în totalitate în contradicție. Eu, personal, țin minte un eveniment la care am fost invitat. Era o familie religioasă în Israel, la care trebuia să petrecem un sfârșit de săptămână. Am ajuns acolo vineri spre prânz și am văzut cum prietenii mei muncesc, aranjează casa, fac curat, gătesc mai multe feluri de mâncare ca să aibă până la ieșirea din sîmbătă, când nu e voie de făcut nimic, inclusiv gătitul. În jur de ora 5 după amiază, cu jumătate de oră înainte de a se vedea pe cer trei stele care anunță intrarea în Sabat , s-au dus să se spele și s-au îmbrăcat în haine albe speciale ca să mă invite pe mine să mergem la Sinagogă să petrecem o oră și jumătate în rugăciune pentru primirea Sâmbetei Sfinte. Sinagoga era cam la doi km distanță de casa lor pe care i-am făcut lejer, în jumătate de oră, pe jos. Într-o altă situație, preferam să fac acest drum cu mașina mea, dar, în acest caz era interzis să pornești mașina și să conduci în timpul zilei sfinte. La sfârșit, în jur de 8 seara, mort de oboseală și cu o foame puternică, am pornit să respectăm, și printr-o masă tradițională, primirea acestei zile. La prietenii mei, ca și la alți religioși, funcționează un aparat care închide și deschide automat luminile casei. Prietenii mei au aranjat în așa fel ca la 12 noaptea să se închidă lumina. Ce să fac eu, care eram foarte obosit și voiam la 10 să mă culc, dar, nu puteam să închid lumina și așteptasem cu răbdare, dar nerăbdător în același timp, până să se stingă lumina. A doua zi am pornit spre Sinagogă și acolo am petrecut în jur de 4-5 ore. Mă simțeam plictisit și fără nici un chef. Dacă era după mine, preferam alte activități, de exemplu să joc un șah, tenis sau chiar o discuție fisolofică. Masa de prânz m-a salvat de plictiseală dar odihna de după amiază n-a durat mult, că trebuia să mă întorc la Sinagogă și să stau acolo până se termină ziua sfântă. Bineînțeles că prietenii mei și azi mă invită la ei și eu refuz tot timpul, pentru că aceeași vacanță care mi s-a propus nu este pe gustul meu și pe activitățile mele profesionale și personale. Când vreau să știu cum s-a simțit omul în timpul său liber, în vacanță, îl întreb: cum ai simțit că ți-a trecut timpul, repede sau încet? Dacă a răspuns repede, înseamnă că își dorește să continue această vacanță. Dar există și momente scurte de mare intensitate, pe care noi vrem să le prelungim și să simțim că plutim. Este ca și cum am dilata o clipă de plăcere într-un timp mai lung. Referitor la întrebarea dumneavoastră: pot să vă sugerez să faceți un model, o schemă de intrare în vacanță și ieșire din vacanță. Cu alte cuvinte, dacă eu știu că ziua de vacanță începe vineri, de luni încep să mă pregătesc sufletește pentru ea. Asta înseamnă că scad activitatea la muncă, încet-încet, până vineri, ca să fiu pregătit pentru a intra cel mai ușor în vacanță. Așteptările trebuie să fie și treptate: să nu intrăm în vacanță cu așteptări foarte mari, pentru că putem să rămânem dezamăgiți că realitatea nu este la fel cu ceea ce am visat. De exemplu, dacă intru în concediu vineri iar concediul este la mare, și trebuie să fac un drum de 8-9 ore până la acolo, pornesc la drum cu o zi înainte iar ziua de călătorie este considerată una dintre o zi de muncă și una de concediu. Același lucru fac atunci când trebuie să ies din hotel și să mă întorc acasă, la muncă. Cu o zi înainte încep să mă uit un pic mai atent la agendă, să-mi fixez programul de lucru fără să-mi neglijez, însă, vacanța și familia. Încep, deci, deja să mă pregătesc pentru întoarcere. Cel mai greu lucru pe care l-am observat la mai mulți oameni care suferă de aceeași problemă, este reglarea ceasului biologic, de somn și de trezire. Mulți mi-au zis că în timpul vacanței le place să lenevească până la ora 9-10 dimineața și numai după asta începe ziua de activitate, micul dejun și altele. Acești oameni, în timpul programului normal, de muncă, se trezesc la 6 dimineața, lucru care îi face să se simtă mai obosit și mai nervoși, mai irascibili în primele zile când se întorc la muncă. Și aici, sfatul meu este să reglăm acest lucru în așa fel încât să ne obișnuim creierul și corpul nostru ca încet, încet, să revină la normal. Asta înseamnă că două zile înainte de terminarea vacanței să ne impunem să ne trezim la ora 9 dimineața, după aceea la ora 8, la ora 7, până când ne-am întors la normalitate. Bineînțelesc că fără această pregătire, noi suntem mai irascibili, mai nervoși, fără răbdare și fără chef de a face ceva. Ceea ce care creează probleme de eficiență în primele zile de serviciu. Aștept sugestiile și comentariile dumneavoastră.

Dr. MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214 e-mail: miron@ambra.ro site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Lasa un comentariu